Istoria picanta a scortisoarei

Aroma intepatoare a scortisoarei este inconfundabila, evocand de obicei binecunoscutele rulouri fierbinti de scortisoară din cuptor. Scortisoara a fost odata atat de pretuita incat s-au purtat razboaie, a fost folosita ca moneda de schimb, are puteri afrodisiace. Dar cunoasteti istoria ei zbuciumata?

Scortisoara in antichitate si Evul Mediu

Scortisoara a fost folosita de oameni de mii de ani – inca din anul 2000 i.Hr. Egiptenii au folosit scortisoara Cassia ca agent de parfumare in timpul procesului de imbalsamare, fiind mentionata chiar in Vechiul Testament ca ingredient in ulei de ungere. Dovezile sugereaza ca a fost folosita in intreaga lume antica, fiind adusa in Europa de negustorii arabi, devenind extrem de populara. Legenda sustine ca imparatul roman Nero a ars toata scortisoara gasita, pe rugul funerar al celei de-a doua sotii a lui, Poppaea Sabina, in 65 d.Hr., pentru a-si ispasi rolul sau in moartea ei.

In ciuda utilizarii sale pe scara larga, originea scortisoarei a fost secretul cel mai bine pastrat al negustorilor arabi pana la inceputul secolului al XVI-lea.
Pentru a-si mentine monopolul asupra comertului cu scortisoara si a justifica pretul exorbitant al acesteia, negustorii arabi au tesut povesti fantastice pentru clientii lor, despre locul si felul cum au obtinut pretiosul condiment. O astfel de poveste, relatata de istoricul grec Herodot din secolul V i.Hr., spunea ca pasari enorme duceau betele de scortisoara la cuiburile lor cocotate sus pe muntii greu accesibili de orice om. Potrivit povestii, oamenii ar lasa bucati mari de carne de vita sub aceste cuiburi. Cand pasarile aduceau carnea in cuib, greutatea acesteia ar face ca cuiburile sa cada la pamant, permitand colectarea betelor de scortisoara depozitate in interior. O alta poveste relateaza ca scortisoara a fost gasita in canioane adanci, strajuite de serpi uriasi. Filosoful roman din secolul I , Pliniu cel Batran, povestea ca scortisoara ar fi adusa din Etiopia, purtata pe plute fara vasle sau panze, si condusa doar de „omul singur si curajul sau.”

Incercand sa satisfaca cererea tot mai mare de scortisoara, exploratorii europeni si-au propus sa gaseasca sursa misterioasa a condimentului. Cristofor Columb i-a scris reginei Isabella, sustinand ca a gasit scortisoara si rubarba in Lumea Noua, dar cand a trimis mostre din descoperirile sale acasa, s-a descoperit ca condimentul nu era, de fapt, scortisoara ravnita. Gonzalo Pizarro, un explorator spaniol, a cautat, de asemenea, scortisoara in America, strabatand Amazonul, in speranta de a gasi „pais de la canela” sau „tara de scortisoara”.

În jurul anului 1518, comerciantii portughezi au descoperit scortisoara in Ceylon, Sri Lanka actuala. Au cucerit regatul insulei Kotto, inrobind populatia insulei, obtinand astfel controlul asupra comertului cu scortisoara timp de aproximativ un secol, pana cand regatul Ceylon din Kandy s-a aliat cu olandezii, in 1638, pentru a rasturna ocupantii portughezi. Olandezii i-au invins pe portughezi, dar au retinut regatul in schimbul serviciile lor militare, asa ca inca o data Ceylonul a fost ocupat de comerciantii europeni, predand monopolul scortisoarei olandezilor pentru urmatorii 150 de ani. Ceylonul a fost apoi preluat de britanici in 1784, dupa victoria lor in cel de-al patrulea razboi anglo-olandez. Pe la in 1800 insa, scortisoara nu mai era o marfa asa de rara si scumpa, deoarece incepuse sa fie cultivata in alte parti ale lumii, iar alte delicatese fusesera deja descoperite, ciocolata, cacaoa. Dar asta va fi alta istorie pe care vi-o vom povesti.

Epoca moderna